“Îi mulţumesc lui Dumnezeu că a luat un băiat din Groapa lui Ouatu, Podul Grant şi l-a ajutat să se întâlnească şi să dea mâna cu Radu Beligan şi alte personalităţi. De la 4 ani am visat asta. Îţi dai seama cum mă priveau cei cărora le spuneam la 7 sau 8 ani că mă fac artist. Şi mai târziu îmi spuneau că sunt nebun că vreau asta, că la teatru sunt oameni mari, nu aveam rude sau pe altcineva să mă susţină.
Am avut totuşi nişte vămi de trecut. La 25 de ani, exact în ziua în care îmi dădeam examenul de stat, maşina cu sicriul tatălui meu era în faţa şcolii. La 35 de ani mi-a murit în braţe femeia iubită, de cancer. La 40 şi ceva de ani mi-a murit copilul călcat de maşină. La 53 mi-a murit cel mai bun prieten. Când el a murit am simţit că pierd jumătate din mine.
Am făcut meseria aceasta cu plăcere, cu bucurie. Acum îmi dau seama că am şi greşit fiind mai modest, pentru că alţii nu au făcut mai nimic, dar şi-au creat o aură nemaipomenită. Am această dezamăgire. Ca profesor am nişte lucruri realizate impecabil şi nu-i pasă nimănui, nu spune nimeni felicitări. Am făcut nişte spectacole bune, cel puţin «Scrisoarea pierdută» de la Bulandra este unul cu care mă mândresc. N-a interesat pe nimeni.
Eu nu mă pot plânge, joc. De vreo nouă ani la toate spectacolele în care joc e arhiplin. Eu ştiu cum e ca dimineaţă să fii apt de joc şi seara să te ia Salvarea. Mă doare nerecunoştinţa contemporanilor, care ar trebui să fie mai atenţi la ce se întâmplă. Nişte colegi de breaslă care s-au obişnuit cu nişte nume şi nu percutează decât la numele acelea. Dacă e altceva, devin duşmanii celuilalt.
Sunt fericit că fiecare dimineaţă în care mă trezesc şi nu am murit în somn e un mare câştig. Am învăţat asta acum nouă ani, când am făcut infarct. Mă lupt, mă enervez, trec prin drame sentimentale sau profesionale, e normal. Dar dimineaţa când deschid ochii îi mulţumesc lui Dumnezeu că mi-a mai dat o zi. Fiecare zi e un dar.”
Doru Ana pentru Jurnalul Național, 2011
În așteptarea din cimitirul Bellu, pregătindu-ne pentru secvența de mai jos, în căutarea adevărului personajelor, profesorul cu lucruri realizate impecabil m-a ”încărcat” cu povestea vămilor prin care a trecut. După terminarea filmării secvenței am început primele discuții despre preluarea TV a spectacolului «Scrisoarea pierdută» de la Bulandra.
secvență din lungmetrajul de ficțiune SCURTCIRCUIT - regia Cătălin Saizescu
http://www.tvr.ro/o-scrisoare-pierduta-la-tvr1-spectacol-difuzat-in-memoriam-doru-ana_37726.html#view
Drum lin și săli arhipline pe scenele cerurilor!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu