Conferința "Cultura, o punte între națiuni" și lansare de carte "File din Istoria Timișoarei" de Zoltán Kovács - Bruxelles 07.02.2023

    Nu este pentru prima oară când, legat de TM 2023 CEaC, primul gând care îmi vine-n minte este de domeniul imaterialității. Ceva perceptibil doar cu gândul, cu sufletul. Si nu oriunde si nici oricând - desi este omniprezent între zidurile “cetății”. Arhitectura, peisagistica, lumina, umbrele orașului, toate te duc către, toate de aduc dinspre …indiferent că ești de-al locului, că pășești pentru prima oară sau că revii în oraș după mult sau chiar foarte mult timp. Si da, acel ceva este și în oameni, între-printre timișoreni.  Răzbate din pori, este în câmpul energetic dintre ei, chiar dacă nu toți îl percep, puțini îl mai înteleg și pe unii chiar îi deranjează. Ei bine, acest fenomen care nu este nici natural dar nici supranatural ci, cred eu, pur și simplu unul cultural, este cunoscut sub denumirea spiritul Timișoarei. 

    Fiecare dintre noi credem în șansa pe care această emulație a creativității, TITLUL  DE CAPITALĂ EUROPEANĂ A CULTURII - născută în 1985 din strălucirea a două minți luminate , Melina Mercouri si Jack Lang, și care, iată, după repetiția generală de la Sibiu din 2007, începând cu acest an va marca definitoriu și viitorul Timișoarei - o generează în comunitățile Europei. Și fiecare dintre noi avem motivele si așteptările noastre, speranțele legate de anul cu titlul și de moștenirea pe care o va lăsa. Unii visează la rezultate rapide în infrastructura locală, alții la revigorarea turismului, mulți speră să prindă iar rădăcini respectul față de sine și față de celălat, sigur sunt câțiva care se așteaptă la redescoperirea puterii dialogului și presupun că există printre contemporani măcar unul care nu dorește decât s-o ținem într-o fiestă interminabilă tot anul. Dar, să zăbovim un pic asupra dialogului: m-am gândit mult dacă adresarea mea de astăzi să fie în engleză, în franceză sau să fac apel la instituția traducerii. Am ales să vorbesc în limba română deoarece si această opțiune mă ferește de confortul exprimării în limba maternă - ceea ce adesea presupune riscul unor firești (?)  imprecizii sau chiar  o nepermisă neglijență. Dorința de a mă face înțeles într-o lume a diversității lingvistice și, desigur, regulile meseriei de artist interpret, m-au ajutat să devin mai sensibil în universul cunoștințelor însușite/dobândite decât în mediul nativ. Poate că din acest motiv, timișoreanul prin adopție ce aveam să devin, spre deosebire de timișoreanul veritabil, a fost - de la începuturile viețuirii mele în cetatea de pe Bega - mai deschis în receptarea prezenței sau absenței acelui spiritus loci cu totul si cu totul special despre care vă vorbesc. Poate că din acest motiv, abordarea tematicii conferinței de astăzi, prefațând lansarea unei publicații aparte, pornește cu -  și se întoarce la … ceea ce cred eu că ar putea fi unul din scopurile importante ale proiectului în care m-am implicat cu foarte mult timp în urmă: Timisoara - CEaC. 

    Desigur, cultura a fost, este și va rămâne punte între persoane și, implicit, între națiuni. În cazul cosmopolitismului bănățean și al interculturalității timișorene - atât de precis documentate în lucrarea domnului Zoltán KOVÁCS - suntem însă într-o situație mult mai nuanțată, consolidată de-a lungul istoriei. Valuri și valuri, furtuni și cutremure s-au năpustit și au trecut peste zona mlăștinoasă pe care este clădită Timisoara dar liantul puternic al timișorenilor, forța generatoare de creativitate a supraviețuit tuturor intemperiilor. Naturale, sociale, politice. Mai păleste, mai se pitește dar dăinuie pentru că este, cum spuneam, omniprezent. Ceea ce răzbate și din această carte, fiind de fapt firul de legătură dintre perlele adunate cu grijă de autor, este deci Spiritul Intercultural al Timișoarei - tocmai pentru ca generațiile viitoare să dobândească un ghid. Un îndrumar sau – mai degrabă un îndreptar. 

    Sigur că acesta este motivul pentru care speranțele și așteptările mele se învârt în anul cu titlul, în jurul renașterii  spiritului Timișoarei. Nu este pentru prima (și nu este pentru ultima) oară când o spun că toată determinarea cu care m-am re-implicat în proiect, de astă dată ca responsabil al ministerului Culturii, izvorăște din această dorință. Strălucirea creativității individului – ceea ce și-a propus proiectul TM 2023 -  se poate desăvârși doar pe fundamentul valorilor culturale ale comunității de care acesta aparține. Identificarea, cunoașterea și recunoașterea acestor valori este ceea ce îi ajută pe indivizi să contribuie prin lumina lor lăuntrică la strălucirea orașului, a regiunii, a Europei, a lumii întregi. Fără îndoială, frumusețea unei comunități strălucitoare este dată nu doar de marea diversitate ci de intensitatea si, de ce nu, culoarea luminii fiecărei individualități  - mărturie stând chiar paginile din istoria orașului, cuprinse în Calendarul Timișorean. Pentru fiecare zi a anului, sunt adunate aici, într-un “mănunchi de lumină”, surse din cea mai mare diversitate de domenii, valori, genuri, culturi, etnii, naționalități. Surse puternice, fiecare fiind unic în spectrul său - hulit sau aclamat de a lungul istoriei, disputat sau ridicat la putere de exemplu sau model de urmat. Surse  a căror lumină a fost și va rămâne farul care a ghidat generații în găsirea drumului prin hățișurile cotidianului. 

  

 Spiritul Timișoarei - prin titlul de “CEaC în 2023” - are toate șansele de a redeveni forța de coeziune a regiunii și astfel parte a moștenirii din urma acestui prezent măcinat de mult prea multe frământări.

 Foto: Maria Grapini,RomÉtoile - tradiții și obiceiuri românești