În contextul veștilor bune precum:
introducerea culturii în cadrul Strategiei Naționale pentru Dezvoltarea Durabilă a României 2030, aprobată prin HG 877/2018 sau a proiectelor UNESCO
· Indicatori “Cultura pentru dezvoltare” - implementat în perioada 2018-2019, și recent lansatul
· Indicatori “Cultura 2030” ce urmează a fi implementat printre alte câteva state și în România, la nivel național și local, cu un pilot în municipiului Cluj Napoca
dar, mai cu seamă, a interesului și a implicării societății civile în domeniul dezvoltării durabile – dovedită inclusiv prin participarea numeroasă la acest “târg al proiectelor care transformă”, există și o listă de urgențe, de avut în vedere de către fiecare dintre noi.
Astfel:
Parlamentul României are in dezbatere o propunere legislativă care are ca scop reglementarea și modificarea statutului Comisiei Naționale a României pentru UNESCO “ca instituție a statului român, prin trecerea în subordinea Parlamentului României”. În prezent, această comisie este instituție publică, cu personalitate juridică, finanțată de la bugetul de stat, subordonată Ministerului Educației.
Constituția UNESCO și, respectiv, Carta Comisiilor Naționale pentru UNESCO, reglementează apartenența Comisiilor Naționale în cadrul executivului statelor membre. Chiar dacă scopul reglementării nu vizează sfera de competență a Ministerului Culturii, opinia noastră (transmisă sub semnătura domnului ministru Bogdan Gheorghiu și susținută în cadrul dezbaterilor parlamentare) este că legiuitorul trebuie să aibă în vedere aceste aspecte legate de natura juridică a funcționării comisiilor naționale. Cu atât mai mult, cu cât suntem în al 66-lea an, calculând de la aderarea tării noastre la această organizație de sub auspiciile ONU.
Și - dacă la concluziile acestor sesiuni de dezbateri îmi este permis să revin la câteva din premisele proiectului EDUCAȚIA FĂRĂ FRONTIERE PENTRU DEZVOLTARE DURABILĂ - este de menționat acum și aici faptul că statutul Comisiei Naționale a României pentru UNESCO poate și chiar trebuie upgradat prin raportare la complexitatea și importanța obiectivelor naționale, conferind acestora un cadru legal propice, permisiv și proactiv, în vederea eficientizării planului de acțiune aferent fiecăruia dintre ele, fără a intra însă în contradicție cu prevederile acordurilor internaționale în care România este parte.
Mai mult decât atât, demersurile predecesorilor noștri, obligațiile asumate cu dată recentă și, de asemenea, țintele fixate pentru viitor (cuprinse și în programul de guvernare) recomandă o schimbare a abordării în ceea ce privește domeniile de activitate de sub stindardul Unesco. Pentru început, la nivelul ministerului culturii. În acest scop, voi înainta urgent o propunere care vizează atât
· gestionarea distinctă, de către un secretar de stat anume desemnat, a obiectivelor României din LPM UNESCO cât și, totodată,
· re-prioritizarea alocării de resurse umane și materiale pentru toate structurile interne și/sau subordonate ministerului,
în vederea creării unui cadru instituțional adecvat, proporțional cu responsabilitățile asumate în materie.
Sper că, odată agreate, aceste corecții să poată genera alte și alte schimbări/modificări în conduita tuturor celor care au responsabilități în domeniu și, nu în ultimă instanță, în rândul concetățenilor.
Cointeresarea contemporanilor noștri și educarea unor generații viitoare cât mai responsabile față de valori este condiția sine qua non a dezvoltării durabile. Atân “intra muros” cât și în comunitatea extinsă, cea fără de frontiere.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu