la finalul Anului Taxei radio-tv

Potrivit dispozițiilor art. 39 alin. (1) din  Legea nr. 41/1994 privind organizarea și funcționarea Societății Române de Radiodifuziune și Societății Române de Televiziune, republicată, cu modificările și completările ulterioare,  ”Sursele financiare ale celor două societăţi se constituie din alocaţii de la bugetul de stat, din venituri proprii şi din alte surse.”

Principala sursă de venituri proprii atât pentru Societatea Română de Televiziune (SRTv), cât și pentru Societatea Română de Radiodifuziune (SRR) o reprezintă sumele încasate din taxele pentru serviciul public de radiodifuziune, respectiv pentru serviciul public de televiziune.

           Având în vedere componentele bugetului SRTv/SRR – alocaţii de la bugetul de stat şi venituri proprii – dispoziţiile legii speciale în domeniul organizării şi funcţionării celor două societăți se corelează cu cele ale legii speciale în domeniul formării/angajării/utilizării fondurilor publice – Legea nr. 500/2002 privind finanţele publice, cu modificările şi completările ulterioare. Conform dispoziţiilor art. 1 alin. (1), actul normativ privind finațele publice “stabileşte principiile, cadrul general şi procedurile privind formarea, administrarea, angajarea şi utilizarea fondurilor publice, precum şi responsabilităţile instituţiilor publice implicate în procesul bugetar.”

           Incidența acestui act normativ în activitatea finaciară a SRTv/SRR reiese și din prevederile art. 1 alin. (2) lit. f), potrivit cărora legea se aplică ”în domeniul elaborării, aprobării, executării şi raportării inclusiv a bugetelor instituţiilor publice finanţate integral sau parţial din bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat şi bugetele fondurilor speciale, după caz”.

Unul dintre principiile statuate de Legea nr. 500/2002, cu modificările și completările ulterioare, este acela că veniturile şi cheltuielile se includ în buget în totalitate, în sume brute; veniturile bugetare nu pot fi afectate direct unei cheltuieli bugetare anume, cu excepţia donaţiilor şi sponsorizărilor, care au stabilite destinaţii distincte” (art. 8 din lege).

Veniturile bugetare sunt definite la art. 2 pct. 42 din legea finanţelor publice ca fiind “resursele băneşti care se cuvin bugetelor prevăzute la art. 1 alin. (2), în baza unor prevederi legale, formate din impozite, taxe, contribuţii şi alte vărsăminte;”

     Or, în prezent, în temeiul art. 10 din Hotărârea Guvernului nr. 978/2003 privind taxa pentru serviciul public de televiziune, cu modificările și completările ulterioare, sumele încasate de la plătitorii taxei tv sunt virate de mandatari (societățile de distribuție și furnizare a energiei electrice) către SRTv după deducerea comisionului cuvenit acestora, „conform contractelor încheiate cu societatea”. O dispoziție similară este prevăzută și în Hotărârea Guvernului nr. 977/2003 privind taxa pentru serviciul public de radiodifuziune, cu modificările şi completările ulterioare.

În considerarea principiilor și cadrului legal enunțat, veniturile SRTv/SRR obţinute din colectarea taxei pentru serviciul public de televiziunev/radio trebuie virate integral celor două societăţi, fără a putea fi afectate/diminuate în prealabil de o cheltuială directă, cum este comisionul reținut de mandatarii împuterniciți să colecteze aceste taxe.

În acest sens, se impune, înainte de orice modificare a Legii cadru de organizare și funcționare a celor două societăți eliminarea nelegalităţii cuprinse în actele normative subsecvente acesteia (Hotărârea Guvernului nr. 977/978 din 2003 privind taxa pentru serviciul public de radiodifuziune/televiziune, cu modificările şi completările ulterioare), urmate, după caz, de dispoziții speciale şi în textul legii.

Astfel reglementarea aspectelor privind perceperea unor comisioane, nu numai excesive ci si nelegale, poate interveni în interesul contribuabilului beneficiar al serviciilor publice de radio şi televiziune, prin forma şi mijloacele cele mai adecvate şi eficient-rapid posibile în sistemul nostru legislativ.

     În aceeaşi logică, colectarea taxei (şi!) de către furnizorii de energie electrică poate deveni un serviciu negociat între prestatorii şi beneficiarii acestora, deoarece experienţa câştigată din 1994 încoace ar trebui fructificată. În avantajul tuturor părţilor.