plăcutul

Cel mai mult îmi place arta teatrală. Dar ea imi este de mult job şi unii ar considera poate desuete iubirea profesiei şi statornicul apetit pentru ea. Însă dacă îmi este dor de ceva pe lumea asta, îmi este de scenă...
Apoi îmi place natura. Orice mic răgaz îl găsesc, profit de el pentru a mă refugia undeva acolo unde civilizaţia nu ajunge...un vârf de munte, o pădure sau, dacă am norocul, un capăt de insulă nu tocmai din lista celor mai recomandate locuri de vacanţă. Îmi plac animalele, şi deşi mi-am propus să nu mai cedez afecţiunii lor necondiţionate, în prezent am în arondisment trei suflete de gen. Ceea ce stând la bloc, nu e tocmai o îndeletnicire la îndemână...

Fiicei mele, de asemenea, îi plac animalele, ceea ce mă face sa sper că în curând şi natura îi va oferi aceleaşi bucurii şi plăceri ca şi tatălui ei.
Îmi place planorismul, paraşutismul, poate pentru pentru că sunt singurele moduri concrete şi controlate de fi cu capul în nori...
Îmi place vânătorea, o reminiscenţă poate ludică a copilăriei mele, chiar şi atunci când după zece ore de hălăduit prin frig mă întorc cu tolba goală...
Îmi place viaţa, în răgazurile scurte in care apuc să o şi trăiesc ca un simplu om....